Asta va fi o postare atipica,pentru 1 Decembrie. Ziua Nationala a Tarii mele. In loc sa rad, plang
In loc sa ma bucur, ma bate tristetea.
Pentru toti cei de afara,truditi si rupti de dorul celor de acasa. Pentru toti cei de acasa,care plang in tacere de dorul celor plecati. Pentru noi cei ramasi eroic aici,care robotind la fel cu cei plecati,nu putem pune nici macar o paine pe masa copiilor,daramite sa le oferim o educatie. Oare mai sunt Romani fericiti?
Sper ca schimbarea pentru care am strigat pe strada din toti rarunchii acum doua saptamani sa nu fi venit prea tarziu,pentru unii dintre noi. .. Parca mi-am strigat acolo ultimele puteri.
