RESPECTUL LA NOI...

S-ar putea ca postarea asta sa para cinica, insa n-ar trebui, avand in vedere ca e o stare cu care ma confrunt zilnic, incercand sa o surmontez...M-am trezit dimineata meditand in mod fooorte serios la intrebarea daca societatea are nevoie de mine. Vorbesc in numele meu, fiindca sunt suficient de multi castigatori in lume, indivizi nascuti cu stea in frunte, care n-au fost niciodata tarcoliti de genul asta de intrebari plangacioase. Dinspre partea mea insa, lucrurile se vad in felul urmator: de pe bancile scolii iesi un produs de cele mai multe ori fara cautare. Angajatorul iti transmite zilnic mesaje, mai mult sau mai putin explicite, cum ca esti foarte usor de inlocuit, oricat efort si loialitate ai investi in compania pe care cu onoare o conduce.Si ca daca nu te plateste la timp, trebuie sa fii intelegator... Potentialii alti angajatori, spre care ti-ai indrepta sperantele, te fac sa intelegi prevenitor ca, dintr-un motiv sau altul, nu corespunzi profilului cerut, si ca sunt sanse slabe sa corespunzi vreodata...Doar piata este atat de competitiva! Daca pornesti televizorul, te simti haituit de o piata agresiva, in care fiecare vrea sa-ti vanda ceva, evident inutil, numai fiindca suntem prea multi pentru a supravietui altfel decat edificand nevoi false. La medic...te simti ca o vaca de muls, citind in privirea condescendenta ca daca dispari, dat fiind ca si asa suntem prea multi, societatea nu pierde nimic, poate mai economiseste ceva, si devii,asa cum meriti, doar o statistica. Daca din nefericire ai de lucru cu un reprezentant al legii, te simti din start infractor. Iar daca pleci sa-ti cauti norocul in lume, cel putin in primii ani esti in bataia vantului, expus la toate intemperiile. Daca ajungi sa te integrezi cat de cat vreodata, tot un outsider o sa ramai. In esenta, nici cei in mijlocul catora ai aterizat, nici tu insuti, nu veti simti ca apartii locului. NU mai caut exemple, fiindca mie imi sunt suficiente. Ca sa ma edific de ce ma apasa in fiecare zi un sentiment sacaitor ca o durere de masea, ca nu folosesc nimanui, in afara familiei, prietenilor si mie insami. Pe undeva e firesc.Dar oare chiar e firesc ca societatea careia ii dedici totusi cea mai mare parte din TOATE resursele tale, sa te trateze cu atata lipsa de respect?

ROMANIA PUTERNICA

M-am trezit dimineata pleznita naucitor de o intrebare: cum se poate ca de 25 de ani sa nu fim in stare decat sa retrogradam? Cum de neamu' asta, inzestrat cu atata talent, cu creativitate, cu umor, cu bun simt sa nu fie capabil sa incropesca in 25 de ani o echipa care sa stabileasca o strategie de dezvoltare economica a Romaniei, pe termen lung, care, pornind de la datele problemei de dupa 50 de ani de economie socialista, dezvoltata in piata tarilor comuniste, sa evalueze potentialul Romaniei in context european si sa traseze prioritati si protocoale de lucru. E adevarat ca foamea pe care am rabdat-o in anii comunisti si imaginile furate de peste gard ale economiei capitaliste au creat in noi o asa imensa asteptare a societatii de consum, incat ne-am aruncat cu bratele deschise direct in gura lupului, distrugand cu euforie toata industria neperformanta si invitand in schimb , cu proverbiala noastra ospitalitate, la noi, toate lanturile de mall-uri cunoscute...Ne-am gandit vreo clipa ca asta nu poate duce decat la aservire? Si totusi, nu pot sa cred ca minti economice romanesti luminate n-au prevazut asta...Poate ca nu le-a pus nimeni laolalta, si apoi la treaba...Iar aici-raspunsul vine de la politic. Singura explicatie rezonabila e ca n-a existat vointa politica. Asta e un cliseu, insa e adevarat. In 25 de ani n-a existat nici o echipa dezinteresata la conducerea Romaniei. In general, interesul a fost sa se prade cat mai mult in folos personal ceea ce a fost inainte al tuturor. Si ne-am pricopsit cu o sleahta de miliardari inculti,burtosi si lacomi si cu o tara in agonie . Si in haos. Un asa haos, incat dai sa spui dimineata, cand deschizi ochii -lasati orice speranta, cei care intrati aici-. Nu pot sa cred ca neamu' asta a ramas fara resurse. Ca nu-i in stare sa se opinteasca si sa ridice caruta din sant. Sunt convinsa ca toti, cei de acasa, cei raspanditi pe-afara, cu totii pot fi uniti cu entuziasm intr-un efort comun. E nevoie doar de un catalizator: o echipa cu BUNACREDINTA, care SA IUBEASCA ROMANIA, si determinata SA SE SACRIFICE pentru scopul acesta. Eu vad toate aceste calitati, SINGURELE NECESARE, in proiectul liberalilor de azi. Priviti cu putina incredere. Doar de asta e nevoie. De un cheag, in jurul caruia sa vina, incet si sigur, tot talentul si creativitatea romanilor, seriozitatea nemtilor concetateni ai nostri, determinarea maghiarilor cetateni ai nostri, inteligenta si eleganta armenilor concetateni ai nostri, ca sa creasca echipa ce va stabili strategia care va transforma Romania intr-o tara puternica. Asa cum merita si asa cum poate. Si apoi mai e nevoie numai de munca. De munca asa cum au muncit nemtii dupa razboi. Inhamati la aceeasi caruta, determinati sa aplicam ce-am stabilit...Asta poate fi greu. Dar nu imposibil. Daca judecam dupa cum lucreaza concetatenii nostri afara,chiar foarte plauzibil. Asadar, pana pe la ora 8, eram deja in toane mai bune. Cu incredere. Ma bucur ca m-am raspuns la intrebare. Si ca am vazut ce era de vazut. Sper sa vedeti si voi, cat mai multi! Si sa facem impreuna ROMANIA PUTERNICA! :)